Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede .
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Octavian Paler-Avem timp

Reclamă

Scurt şi la obiect. Click!

Ceva drăguţ

...din bucureşti
http://www.jurnalul.ro/webcam/piata-romana-22.html



...de la mare
http://www.jurnalul.ro/webcam/olimp-popasul-pescarilor-29.html
http://www.rancaonline.ro/webcam/webcam_18kf.html


...şi de la munte
http://www.jurnalul.ro/webcam/parang-48.html

Cândva vei fi surprins de tine

...şi uite că s-a sfârşit şi povestea asta. Poate că nu vroiam să se termine aşa, poate că vroiam să nu se termine deloc.
Azi s-a scurs ultima zi din al nouălea an petrecut la şcoală, şi deja regret. Nu o să te mai întâlnesc pe culoar şi nu vom mai sta pe scări să împărţim un kb, şi să ne facem planuri pentru vacanţă sau să planificăm un sleepover. Dacă mă gândesc bine, asta s-a întâmplat acum mult, muuult timp. Prin aprilie, sau... nu ştiu.
O să-mi fie dor.
Poate că nu am realizat că se va întâmpla aşa, poate că nu am realizat cât de nepreţuite au fost momentele petrecute împreună, poate că... aşa trebuie să fie.
Dar nu voi putea uita niciodată. Nu te voi uita niciodată aşa cum le-am uitat pe ele.


Eu sunt bine. Sper să fii şi tu.

Piratul Jack cel Teribil - Insula Pufoasă şi Roz

cine merită

Diana.


La mulţi ani!

Eşti o fiinţă atât de draguţă, politicoasă, frumoasă, sinceră, spirituală, şi unică. Îţi mulţumesc pentru toate clipele petrecute împreună.

nu

Nu.
Nu e aşa.
Nu poate fi aşa.
E imposibil.
Sau.. sau poate mă înşel.
Nu.
Eu nu mă înşel niciodată.
Aproape... niciodată.
Hai... hai sa nu mai vorbim niciodata de /el/ sau /ea/ sau orice altceva.
Orice altceva legat de /ei/ bineinteles.
Da?
Te rog.

I'm back

Citesc bloguri ce până acum nu ştiam că există, citesc cuvintele altora, ceea ce deobicei nu mă interesează, ascult muzica lor, privesc cu interes titlurile şi imaginile. Citesc bloguri ce par neinteresante.
M-am decis să scriu rescriu pe blog, este un post de revenire după o lună, sau mai mult, nu ştiu exact....

:)

Thx.

Astenie de Primavara

Nu am inspiraţie, nu am chef, nu am energie. Mă simt la fel de inutilă precum cartea de chimie. Nu am deschis-o niciodată. Nici măcar nu o iau la şcoală. Stă ascunsă în ultimul raft, lângă cărţi vechi din anii trecuţi.
Afară plouă, şi e frig. Nu se simte adierea dulce de primăvară şi nimeni nu zâmbeşte. Toată lumea a rămas cu expresia ştearsă împietrită pe chip.

Mai sunt 3 luni de scoala, adica 98 de zile

..

Astăzi o parte din mine s-a stins...

Început

Surprinzător.. sau nu, toate lucrurile care credeai că nu ţi se vor întâmpla.. ţi se întâmplă. Mereu am ştiut că destinul îţi rezervă surprize, care te iau pe nepregătite şi în momentul în care te prinzi pe bune cum stă treaba, faptul e deja consumat.Este absolut bizar cum intr`o zi priveşti lucrurile dintr`o perspectivă şi a2`a zi le priveşti total altfel, de parcă "viziunea de ieri" nici nu a existat. Lumea se schimbă foarte uşor, persoanele devin altfel, îşi pierd din calităţile vechi şi dobândesc altele noi. Uneori nici nu realizezi toate aceste schimbări şi te trezeşti pur şi simplu un alt om; te uiţi în oglindă şi nu te recunoşti.Nu ai trăit niciodată sentimentul acela ciudat, absolut cretin?.. să te uiţi în oglindă, să te vezi, şti clar că eşti tu, ţi se măresc pupilele de la atâta atenţie.. dar nu te recunoşti? Încerci să îţi dai seama ce e altfel, ce nu este în regulă.. dar nu găseşti răspunsul, aşa că te amăgeşti singur spunându`ţi că eşti nebun.Nu sunt o persoană cu probleme psihice, dar trăiesc sentimenul de mai sus destul de des.Nu am o problemă majoră, mă cunosc foarte bine, ştiu cine sunt şi ce vreau..doar că uneori schimbările mă iau pe nepregătite.Mă rog, să nu deviem de la subiect.Niciodată nu crezi că ţi se pot întâmpla anumite chestii, însă există un început în toate. Crezi că nu te vei schimba aşa de uşor şi că nimeni şi nimic nu îţi poate pune capac dar mereu există.. un început. Începuturile acestea sunt destul de greu de acceptat, te iau prin surprindere şi uneori sunt atat de plăcute încât te fac să uiţi de tot. Orice început aduce şi consecinţe.. dar nu te mai gândeşti la ele când totul în jurul tău prinde o culoare frumoasă şi un miros drăguţ. Am scris aceste lucruri, nu pentru că am vrut să filozofez aiurea, ci pentru că un "inceput" m`a pocnit puternic fără ca măcar să îmi dau seama, lucruri pe care le credeam imposibile.. acum sunt existente, palpabile, concrete.

Automăzgălire

Urăsc să mă descriu, dar totuşi o fac des.
Chiar în acest moment am o încercare, cu siguranţă eşuată, de a inspira câteva lucruri care mă definesc sau care cred că mă definesc.
Sunt o persoană care face ce vrea, însa ştie ce face, în majoritatea situaţiilor.
Mă iubesc des, aproape zilnic. Nu, nu sunt narcisistă, nu sunt mândră de fizicul meu, ci doar de anumite capacităţi pe care le am.
Gândesc mult. Inutil de mult. Mă autoanalizez şi încerc să schimb o groază de lucruri legate de personalitatea mea.
De multe ori acţionez mecanic, devenind frustrant uneori.Îmi place să acţionez instinctiv, dar niciodată nu îmi iese pentru că mereu îmi controlez impulsurile involuntar.
Îmi este foarte teamă de refuzuri, răspunsuri negative, esecuri, dezămagiri şi lista poate continua la nesfârşit. Cred că autocontrolul este o metodă de a mă proteja de toate acestea, o metodă proastă, trebuie sa recunosc.
Ratarea anumitor ocazii, şanse pe care mi le doresc şi pe care le pot avea cu siguranţă mă fac să îmi pierd încrederea în mine.
Sunt orgolioasă, extrem de orgolioasă şi nu ma simt neapărat mândră cu asta.
Aparenţele se joacă destul de des cu părerile mele şi prima impresie îmi afectează cu siguranţă anumite criterii după care "testez" oamenii.
Îmi place să mă consider o persoană complexă, cu un temperament coleric.
Încerc să ating perfecţiunea. NU, nu perfecţiunea "voastra" ci perfecţiunea "mea", care mi`ar da un sentiment de împlinire şi mulţumire.
Rămân totuşi la părerea că un simplu "eu" m`ar caracteriza mult mai bine.

I don't ever want to feel like I did that day

pieces

P
E pentru ultima oara cand as vrea sa deschid acest subiect, nici nu stiu de ce il redeschid dupa aceste luni, pur si simplu imi trandaveam dupa-amiaza de duminica si mi-am deschis cutiuta cu amintiri si sentimente... Am pierdut haine, telefoane, poze, petreceri, nopti la mare, bijuterii, felicitari insa nimic nu se compara cu golul pe care ti-l provoaca pierderea prietenilor si odata ce le pierzi e clar ca e si vina ta, doar ca atunci cand pierzi vina nu e elementul principal ci acel ceva pe care nu-l mai ai... Obiectele le pierzi le simti lipsa, incerci a le cauta insa cu oamenii e diferit ai putea sa le tipi "please, don`t leave me" sau "te vreau inapoi" si ei ar putea sa inteleaga, dar nu o vor face si atunci vei plange.Nu am deschis subiectul din niciun motiv legat de societate ci din pura dorinta de a-mi descarca probabil frustrarea... Obisnuiam sa ma atasez foarte tare si sa ma deschid greu catre oameni, dar obisnuiesc sa ajut oameni ...Am multi prieteni, sau amici si de la cei la care ma asteptam cel mai putin m-au ajutat si m-au inteles, mi-au acordat sprijinul si nu m-au judecat...Iubesc. Nici macar eu nu inteleg, cand pierd ceva, orice, insa ca sa puteti intelege cand pierd prieteni ma culc plangand si ma trezesc plangand si imi accept vina, imi las orgoliul la o parte si ma caiesc, dar ma intreb "ei fac la fel?" si nimic nu-mi dovedeste ca le pare rau, atunci ...merg mai departe iar uneori in drumul meu mai privesc inapoi, insa nu vreau sa ma intorc caci mi-am construit alt drum, privesc inapoi imi spun ca mi-ar fi placut sa pastram amintirile curate si sa nu le murdarim cu noroiul din sufletele noastre, insa ma multumesc cu acele amintiri putine pe care nu le-am patat si zambesc. As vrea sa repet cu acest post nu vreau sa obtin nimic, ce stiu eu ce, vreau doar sa imi scriu sentimentele .Inchid acest subiect ce ma mai doare uneori, dar amintirile ma bucura si ma fericesc nu regret, si vorba unui om ce-l iubesc "sa regreti doar ce nu ai facut"..

blur

Sunt intr-o situatie critica, sau nu critica insa intr-o situatie in care nu stiu ce e, nu o inteleg si peste toate nu isi are sensul.Sunt iubita dar derutata, sunt fericita dar plictisita, sunt implinita dar saturata.Am obosit.Am o varsta la care ma cert cu mine, o varsta la care imi este dor de anumite lucruri neinsemnate..Ascult muzica ce nu am mai ascultat demult, gandesc cum nu am mai facut demult, ma doare sufletul...fericirea o simt foarte putin, da imi simt iubirea ..insa aproape ca nu o pot accepta. Uneori ma linistesc nu-mi dau seama care sunt factorii, unde actioneaza si cum insa deoobicei consum din doza de paranoia.Nu ma plang, nu-mi sunt frustrarii ...poate un mic handicap emotional (de sezon).Imi este bine, nu ma ating frustrarile altora, rautatile si fricile, prejudecatile lor.

pa!

Am plecat la munte

ne vedem la scoala!






La multi ani! by the way :*