Automăzgălire

Urăsc să mă descriu, dar totuşi o fac des.
Chiar în acest moment am o încercare, cu siguranţă eşuată, de a inspira câteva lucruri care mă definesc sau care cred că mă definesc.
Sunt o persoană care face ce vrea, însa ştie ce face, în majoritatea situaţiilor.
Mă iubesc des, aproape zilnic. Nu, nu sunt narcisistă, nu sunt mândră de fizicul meu, ci doar de anumite capacităţi pe care le am.
Gândesc mult. Inutil de mult. Mă autoanalizez şi încerc să schimb o groază de lucruri legate de personalitatea mea.
De multe ori acţionez mecanic, devenind frustrant uneori.Îmi place să acţionez instinctiv, dar niciodată nu îmi iese pentru că mereu îmi controlez impulsurile involuntar.
Îmi este foarte teamă de refuzuri, răspunsuri negative, esecuri, dezămagiri şi lista poate continua la nesfârşit. Cred că autocontrolul este o metodă de a mă proteja de toate acestea, o metodă proastă, trebuie sa recunosc.
Ratarea anumitor ocazii, şanse pe care mi le doresc şi pe care le pot avea cu siguranţă mă fac să îmi pierd încrederea în mine.
Sunt orgolioasă, extrem de orgolioasă şi nu ma simt neapărat mândră cu asta.
Aparenţele se joacă destul de des cu părerile mele şi prima impresie îmi afectează cu siguranţă anumite criterii după care "testez" oamenii.
Îmi place să mă consider o persoană complexă, cu un temperament coleric.
Încerc să ating perfecţiunea. NU, nu perfecţiunea "voastra" ci perfecţiunea "mea", care mi`ar da un sentiment de împlinire şi mulţumire.
Rămân totuşi la părerea că un simplu "eu" m`ar caracteriza mult mai bine.